Chimie cu reteta

images

Asculta, honey, asa nu se mai poate, iubirea asta imbogateste industria farmaceutica. Daca e sa fac un inventar gasesc o multime de branduri si substante : Oxymed pentru pielea mea arsa sub atingerea ta, Ventolin pentru momentele in care ramai fara aer de dorul meu, ceva Diclofenac atunci cand ne inflamam si aruncam cu patos cuvinte vanatai, la pachet cu plasturi de pus peste. Solian pentru momentele noastre (mai ales ale mele, zici?) delirante de gelozie. Xanax…..o, dulcele Xanax pentru frica aia paralizanta ca totul o sa dispara intr-o zi. Anticonceptionale pentru a ne limita doar la copilul din tine. Si tot flumazenilul acela ce ne trece, in zadar, prin vene, incercand sa curete iubirea asta toxica. Ce ar fi  sa o dam pe homeopatie? Sa ma expui la tine in doze infinitezimale si sa ma faci mai puternica in fata chimiei dintre noi. Am auzit insa ca trebuie sa crezi in efectele ei ca sa poata avea rezultate iar eu nu vreau sa cred ca exista medicament care sa ma vindece de tine.

Sa devenim mai umani….

11063768_1053464771339934_3593047110395862922_n

Una dintre calitatile principale care ne diferentiaza de animale este capacitatea de a ne plasa, mental, in viitor. Fie ca o facem privind asupra experientelor din trecut, fie ca o facem cu ajutorul imaginatiei, posibilitatea de a avea o perspectiva asupra viitorului ar trebui sa ne ajute sa evoluam si sa devenim tot mai responsabili. Si totusi…..?

Daca avem aceasta latura umana de ce nu reusim sa vedem ca daca ne taiem padurile,  distrugem sansele la viata ale copiilor si nepotilor nostrii, ca daca ne vindem pamanturile, copiii nostril vor ajunge sclavi in tara lor, ca daca promovam continuu non-valorile si incultura, vom mentine o societate needucata in care copiii nostri vor trai;  ca daca votam oameni incapabili  care stiu doar sa faca abuz de puterea pe care au primit-o, copiii nostril vor muri conducand coloane oficiale  mobilizate abuziv si ilegal, ca daca sustinem, fiecare dintre noi,  un sistem de stat care functioneaza doar pe baza de spaga, copiii nostri vor muri arsi de vii in localuri insalubre, cu avize luate in acest fel.

In perioada aceasta s-au intamplat doua tragedii care au starnit, pe langa foarte multa durere, si foarte multa furie. Furia multora care striga ca a venit vremea sa se aplice odata legile asa cum trebuie pentru ca nu putem sa ne autogestionam. Pentru ca nu putem fii responsabili. Pentru ca, desi am ajuns sa dominam si cerul si pamantul si apele, desi am ajuns sa clonam organe, nu suntem inca capabili sa ne autogestionam. Nu suntem capabili inca sa fim responsabili pentru faptele noastre. Nu putem inca sa intuim ce consecinte au actiunile noastre in viitor. Prefer sa cred asta si nu ca nu ne pasa. Va rog aplicati cum trebuie legile pentru a deveni cu totii umani.

Scrisoare catre viitor

2

Stiu ca voi avea, candva, o fetita careia as vrea sa ii zic, de foarte devreme, ceea ce as fii vrut sa imi zica si mie altii mai devreme.

Draga mea….

  • Ridica privirea din pamant. Acolo nu se afla nici soarele, nici florile, nici privirea iubitului, nici oamenii care vor sa te cunoasca. Cand vei privi in jos vei pierde toate acestea si multe multe alte lucruri minunate pe care ti le las sa le descoperi singura
  • Nu te lasa influentata de o societate predominant misogina si dornica sa mentina, inca, uniformitatea. Da-ti voie sa fii ceea ce esti: o fiinta speciala, unica. Fiecare dintre noi avem o multime de calitati dar nu le putem descoperi decat crezand in noi si oferindu-ne sansa de a fii varianta noastra cea mai buna
  • Nu accepta ca cei care pretind ca te iubesc sa iti reproseze ca s-au sacrificat pentru tine. In iubire nu este vorba despre sacrificiu ci de daruire si alegeri personale. Sa nu crezi in puterea sacrificiului, atat de des inoculata generatii intregi. A te sacrifica inseamna sa renunti la nevoile tale, pentru satisfacerea nevoilor celui de langa tine. Exista doua situatii in care aceste tendinte sunt justificate: cand persoana pe care o iubesti se afla intr-o situatie care o face sa fie neputincioasa si din rolul de parinte. Nici una dintre situatii nu o vei resimti insa ca un sacrificiu. In rest, sacrificiul iti vorbeste despre lipsa ta de incredere in tine, despre a-I pune pe celalalt mai presus de tine, despre nevoia de a-l infantiliza, despre nevoia de a-l face dependent de tine pentru a simti ca esti si tu importanta prin ceva. Iubirea implica grija si daruire, nu renuntare si slabiciune. Iubirea este atunci cand il sprijini pe celalalt pentru ca poti si pentru ca iti doresti asta nu pentru recunostinta sau pentru ca il crezi incapabil sa se descurce fara tine.
  • Ca femeie care vei fii vei avea de daruit, din belsug, blandete, afectiune, empatie, senzualitate. Nu uita sa inveti sa si primesti pentru ca doar asa va veti raporta ca niste adulti egali unul fata de celalalt. Crede in tine ca meriti sa primesti darurile cele mai frumoase ale unui barbat: protectia, sprijinul, grija, confirmare. Invata ca un barbat adevarat ti le va darui nu pentru ca te va considera incapabila sa ti le oferi si singura ci ca raspuns la ceea ce ai tu de oferit din rolul de femeie. O femeie se simte confirmata in feminitatea ei cand are cui sa impartaseasca afectiune la fel cum un barbat isi va intari identitatea masculina atunci cand are pe cine sa protejeze. Si tu esti puternica la fel cum si el este sensibil, dar asta nu va va impiedica sa profitati de ceea ce aveti mai de pret. Doar o femeie care nu isi stie valoarea si nu se pretuieste va oferi fara sa primeasca. Cand tu vei considera ca nu meriti atentia, grija, afectiunea celor din jur, ceilalti te vor crede pe cuvant.
  • Citeste!Citeste mult si diversificat! Citeste, mergi la teatru, la concerte, viziteaza tari si ia contact cu diverse culturi si medii. Astfel vei deveni mai flexibila si iti vei crea opinii proprii, nu vei gandi si actiona asa cum vor altii sa o faci.
  • Nu uita cat esti de frumoasa! Iubeste-ti corpul si imperfectiunile. Ele te fac sa fii unica. Fa din trupul tau cel mai bun prieten dar nu un templu. Bucura-te de fiecare etapa prin care va trece, respecta-l si ajuta-l. Da, trebuie sa tii minte ca frumusetea este efemera dar ai voie sa te bucuri de ea si sa o intretii. La fel cum ai voie sa te bucuri de placerea pe care ti-o ofera. Sa ai grija de corpul tau inseamna sa te respecti pe tine, indiferent de varsta.
  • Razi cu pofta! Razi cu toata fata! Nu exista medicament mai bun decat rasul. Cauta oameni veseli, care sa iti iubeasca zambetul si sunetul rasului tau. Cauta-i chiar de va trebui sa iti schimbi jobul.,mediul, orasul. Nu te lua nici pe tine nici viata prea tare in serios si coloreaz-o cu zambetele tale.
  • Fa-ti prieteni oameni buni si intretine relatiile cu ei. Momentele petrecute alaturi de oameni care te plac, te accepta, te cunosc asa cum esti, dincolo de mastile sociale sau de asteptarile unui partener, nu vor putea sa fie inlocuite cu nimic si iti vor alina sufletul. Ca in orice relatie, si aici trebuie sa fie un echilibru intre a oferi si a primi.
  • Traieste! Nu ramane blocata in tipare si atasamente. Oamenii pot fii iubiti in multe feluri, nu e nevoie sa ramai langa ei pentru asta, atunci cand asta te va impiedica sa traiesti. Viata este in privirea si in mainile tale. Numeste-o magie dar daca vei crede in tine si in ea, te va fermeca!

Nostalgie

ploaie2

Stiu ca te doare vremea asta, iubitule, cu stropii ei de mucegai, cu cenusiul ei ce-ndeamna la tacere si fosnetul de sub picioare…suprema resemnare.  Dar nu uita ca ea iti va face mai dulce mirosul de tei si de salcam, si valurile marii si nisipul fin de pe picioare si fluturele, fluturele de pe obrazul meu (mai stii?)

Nu te lasa cuprins de toamna asta trista si rece caci te va face a ei. Nu o lasa sa iti inmoaie  gandurile in ploaia ei marunta ca pe niste scrisori neterminate, uitate afara. Nu le da voie norilor sa iti goleasca timpul si nici frigului sa te instraineze de tine si de ei. Nu te atasa, iubitule, de tacerea toamnei tale ci lasa vara noastra sa te tina minte.

Abandonandu-ma printre nori

IMG_7567

Admir si respect persoanele care lupta, la orice varsta, sa isi atinga visele. Chiar de ramai constient, cu maturitate, ca nu toate visele se indeplinesc, cred ca este o datorie fata de tine insuti sa cauti in tine resursele pentru a le vedea realizate. Ai remarcat ca oamenii care cred inca in visele lor isi pastreaza o anumita lumina in ochi? Ea se stinge atunci cand nesatisfacerea nevoilor bazale, pierderea increderii in sine sau in faptul ca merita, dezamagirile, ii impiedica sa mai lupte pentru ele. Pentru unii, mai tristi din fire, a-ti da voie sa crezi in visele tale este lipsa de maturitate. Pentru mine este viata, curaj si sens.

Cand ai in jurul tau si ceva „spiridusi”care si-au luat in serios rolul de magicieni ai dorintelor tale, totul devine si mai usor. Lor si curajului de a-mi asuma dorintele, le sunt datoare pentru ca mi-am sarbatorit trecerea la un nou prefix, printre nori.

Saltul cu parasuta este o experienta pe care ar trebui sa o ai in vedere macar o data in viata. Dincolo de adrenalina care te invadeaza inca de la decolare si care atinge cote maxime cand se deschide usa avionului si te trezesti atarnat  deasupra unui gol imens, dincolo de momentul in care sari si timpul se opreste in loc…. dincolo sunt experiente emotionale complexe si profunde.

Este o calatorie interioara si o conversatie minunata cu tine. Desi sunt cateva clipe in care frica iti cuprinde mintea si corpul, stii ca nu e nimeni care ti-o provoaca, pe care sa dai vina, la care sa tipi sau de care sa te agati. Esti doar tu cu alegerile tale, tu incercand sa te cunosti mai bine si sa iti depasesti limitele. Tu, in cadere libera, simtindu-te si spunandu-ti…Salut!

Apoi este un sentiment minunat de comuniune. Acea bucata de tabla numita avion, care se ridica pana la 4000 m,acolo de unde totul pare mic si neinsemnat,  ascunde in ea o mana de nebuni  asezati care mai de care pe unde a apucat, pe jos sau in bratele altuia, cu inimile batandu-le la unison, toti cu zambete in priviri si impartind acelasi vis. Cu ei legi o intimitate greu de inteles in alte imprejurari dar care este extrem de placuta. Depasirea limitelor leaga oamenii! Pe ei ii vei vedea disparand, pe rand, in gol, cu urma zambetului ramasa in inima ta.

Cea din urma dar poate cea mai importanta este experimentarea increderii pe care o acorzi instructorului cu care sari in tandem. Sa iti lasi viata in mainile unui om pe care il cunosti de 15 minute, despre care nu stii daca este un om frumos si bun, daca are prieteni, daca isi respecta familia, daca se impaca bine cu vecinii, daca a plecat bine dispus de dimineata de acasa sau daca grijile ii apasa pe umeri….Sa nu stii nimic din toate acestea si totusi sa te lasi cuprins de bratele lui si sa te lasi sa cazi de la 4000m. Ce exercitiu de incredere si abandon mai frumos poate fii?  Te lasi…..renunti la tine si ii oferi altuia toata increderea

!IMG_7589

Oare un nou nascut, daca ar putea fii constient de trairile lui, ar simti acelasi lucru? Oare daca ar putea sa o faca, i-ar zice el parintelui sau: Nu te cunosc dar MA LAS condus de tine in cea mai frumoasa experienta: Viata!

P.S. Spiridusii care mi-au oferit aceasta experienta sa nu uite cat de mult ii iubesc!

Bucuresti aromat

images

Bucurestiul  imi miroase a tei. E singura perioada din an in care imi prieste, ba chiar ma cucereste. De la Eroilor, de langa prietenul meu corcodus, pe langa Drept si spre Unirii, mi se deschid toti porii in cautarea aromei. Momentele acelea in care te vezi recunoscator de inca un inceput de vara si totul iti pare mai cald si mai bun. Chiar asa….imi pare doar mie ca oamenii se “uratesc”intre ei mai putin cand teii infloresc? Or fi innebunit salcamii dar teii ne calmeaza pe toti.

In orasul meu natal nu miroase niciodata a tei. Poate doar iarna, in bucataria bunicii, din cana de ceai langa care sta o felie de paine prajita, unsa cu magiun de prune si presarata  cu cateva nuci prajite. Daca nu as fi avut parinti horticultori, nici nu as fi stiut ca acei copaci care stau ca niste sperietori de ciori lipsite de viata, in fata geamului nostru, sunt tei.  De cand ma stiu, ei sunt anual tunsi aproape complet si stau resemnati si ne privesc si nu mai ostenesc sa infloreasca.

De fiecare data cand ma duc la mama in perioada asta a anului, simt ca ma sufoc privindu-i si imi zboara gandul  la copiii care ies azi de pe bancile scolii ciuntiti de maini si de picioare, de intentii si initiativa, de potentialul care se putea transforma in dar pentru noi toti. Si nu ma pot opri sa nu ma intreb, de ce?

Astazi Bucurestiul imi miroase a tei! Multumesc!

Cuvinte cu aroma de nectarina

images

Romanul s-a nascut poet. Ma rog, scriitor, caci poezia nu mai vinde, ar zice unii. Romanul scrie pe unde apuca…la gazeta, pe blog, pe pereti,  printre randuri de carti care inca mai miros a hartie. Te trezesti zilnic ba cu o vedeta de televiziune care si-a asternut pe hartie ceea ce nu putea spune pe sticla, ba cu un ziarist care s-a apucat de poezie romantica pana la golul din stomac , ba cu o prietena care si-a deschis blog. Si printre acestia sunt atat de multi a caror vorba ti se lipeste de suflet ca guma de asfalt.  Paradoxul este ca romanul scrie dar nu traieste decat, in foarte putine si norocoase cazuri, din scris. Sa fie efectul cathartic cel pentru care continuam sa scriem, orice ar fi, sau prea plinul de trairi pe care nu mai avem cu cine sa le impartim? “There is no greater agony than bearing an untold story inside you.”  spunea Maya Angelou. Indeed, dear Maya, indeed!

Despre Nekta am aflat de la Petronela Rotar care mi-a spus ca e o tipa misto. Si desi tind sa o cred pe cuvant pe Petronela, tot am vrut sa ma asigur si am citit-o cap coada.

nekta1-25

Pe Nekta sa o tot citesti dimineata, in timp ce iti bei linistita cafeaua, infasurata inca in pilota. In fapt, inspira ceva din calitatile unei cani pline de cafea….senzualitatea data de aroma, ironie fina si amaruie, energie sa-ti ajunga macar o parte din zi. Cat despre fata…’’ ii tare faina”, are ceva din prospetimea aia  provinciala, chiar daca a dat Ardealul pe capitala, este desteapta, are un pic din ‚je m’en fiche-ismul din lumea media  si  are atata sex apeal cum rareori intalnesti.

nekta1

– Draga mea, vezi, eu te-am „pictat” aici asa cum te-am perceput eu, prin cuvintele si imaginea ta. Fiecare are insa filtrele lui. Fa-mi te rog cunostinta cu tine, in 5 cuvinte.

Nekta: Lumină, cuvinte, mare, cafea, roluri. Sunt cinci 🙂

– Stiu ca ai scris la un moment dat, pe blog, intr-o poveste legata de scrieri de-ale tale de prin anii de liceu, despre povestea pseudonimului tau. Dar as vrea sa detaliezi putin, de la ce vine Nekta?

Nekta: Generația mea, generația ’90 n-a avut net acasă dintotdeauna. Se mai ducea și la un net café, mai juca un Counter Strike, mai dădea un asl pls pe mIRC, de-astea. Și-acolo nu prea-ți dădeai numele real, băgai un nickname, o poreclă, ceva s-atragă. Am intrat prima dată cu Cireșica, da’ a doua zi mai erau vreo douăzeci de Cireșici. Am încercat dup-aia Căpșunica. Mi l-au furat și pe ăla. Piersicuța, Nectarina, am luat fructele la rând. Și-a rămas Nectarina, că mulți nici nu știau chiar sigur ce-i aia o nectarină. Că nu apăruseră la noi de mult. Intrau cu mine și mă-ntrebau dacă-mi vine nicknameul de la nectar. Și eu ziceam „nu, de la nectarină, piersică din aia fără puf”. De-acolo vine Nekta. Așa a rămas. Chestia e că nici măcar nu-s fructele mele preferate nectarinele. Îmi plac, da’ nu să mă omor după ele 🙂

nekta1-2

–  Mai stiu despre tine ca lucrezi la Radio si pare ca ti se potriveste manusa aceasta zona. Unde se situeaza scrisul in viata ta? Si de ce scrii, doamna, de ce scrii? Ai si tu manuta ta din creier care scrie singura

Nekta: Nu am știut dintotdeauna c-o să fac radio, dar am știut dintotdeauna că aș fi bună la asta. Nu vreau să pară lipsă de modestie, vreau ca oamenii să înceapă să-și cunoască talentele. Să fie conștienți de aptitudinile lor și să le șlefuiască. Prea mulți oameni muncesc fără chef în domenii prost alese. E păcat, nu? Cu scrisul la fel. N-am știut dintotdeauna c-o să-mi fac un blog, dar am știut tot timpul că mă exprim muuult mai bine-n scris decât o fac verbal. În scris nu te întrerupe nimeni. Poți să-ți duci ideea, exact așa cum ai tu chef, la bun sfârșit. Mă fac mai bine înțeleasă-n scris, de asta scriu. Uite, live, să știi că eu nici nu sunt foarte vorbăreață. Mă descurc mai bine să ascult oamenii, nu să le vorbesc. Ai zice că se bate cap în cap cu jobul meu, corect? Dar nu se bate. La radio e la fel ca pe blog, nu mă bruiază nimeni, îmi fac meseria, dau omului starea de bine și aia e!

– Pare ca te-ai adaptat cu usurinta la viata din Bucuresti. Dar ne incanti, parca, mai rar cu vorbele tale, pe blog. Este de vina timpul care aici curge cu alta viteza? Crezi ca Bucurestiul este un mediu mai putin stimulativ pentru cei care scriu?

Nekta: Da, „mor dă București”. Ți-am răspuns în dialectul lor, haha. Chiar îmi place aici, în sfârșit mi-am găsit locul. Poți să-ți încarci sau descarci bateriile în orașul ăsta. Iar de scris, scriu fix numai când simt că parcă aș avea ceva de zis. Nu îmi propun „băi, luna asta scriu 10 articole cel puțin”. Cuvintele-s prea prețioase pentru mine ca să-mi bat joc de ele, să „vorbesc vorbe”, cum ar veni.

– Crezi ca zona de blogging este bine dezvoltata la noi in tara?

Nekta: Păi, după calculele mele de fată care-a terminat filo, blogosfera românească scrie în proporție de 90% despre ce gândesc femeile, bărbați care înșală, scrisoarea unei neveste către amanta soțului, scrisoarea unei studente din străinătate către președinte, gânduri melancolice și lecții de viață. Ideea-i că am dat unfollow în masă și-am început să-i citesc, bine merci, pe restul de 10% care-ți dau un vibe bun. Genul ăla de articol după care te întrebi uluit: „băi, frate, ce-am citit?! Mai vreau!”

– Iti multumesc pentru prezenta ta aici si iti doresc sa scrii cat sa ne mearga bine. MI-ar placea  sa duci si tu, mai departe, stafeta, si sa imi vorbesti de cineva care face lucruri creative si care iti este drag.

Nekta: Si eu merci, mi-a plăcut, mai ales că a fost așa de neașteptat. Dar o s-o trag eu de urechi pe miss Petronel Frumușel. Mie-mi place Sonia Nechifor. Foarte mult. Nu ne știm personal, doar așa, de pe net. Dar e așa caldă, faină și prinsă în multe activități, încât o simți prin monitor. E un om frumos. E „one of a kind”.

Luati-va cana de cafea si lasati-va cuceriti de Nekta aici:

https://nekta.wordpress.com/