Farmec urban

images

Zi de vara (calendaristic doar) ploaiasa, in Bucuresti! Noroaie si balti (caci deh….s-a curatat canalizarea cica), trafic blocat, claxoane si injuraturi. Cand ploua in Bucuresti ai senzatia ca mii de ecologisti care mai deunazi mergeau cu bicicletele, se indura sa isi ia masinile ca sa nu ii ude potopul. Sincer ma intreb, de unde si mai multe valuri de masini la fiecare ploicica.

Ma urc in tramvai si ma bucur de un scaun gol pe care pot sa stau si sa incerc sa sterg geamul aburit, sa imi iau repere. Caci da, este inca un mister pentru mine cum stii unde sa cobori fara sa te uiti pe geam. Chiar sta cineva sa numere in gand statiile? Cu umbrela uda, tinuta intre picioare, cu controlorii aia permanenti care imi arunca priviri suspicioase („Ba, o fi avand abonament sau ne sfideaza?”), cu un ochi aruncat din cand in cand pe geam, printre picaturi scurse, incerc sa ma concentrez sa citesc cateva pagini….asa, sa para viata mai placuta! Am renuntat insa de mult sa ma mai enervez cand zgomotele diverse din ratb ma fac sa citesc de 10 ori acelasi rand. Am invatat sa inchid calma cartea pana la momente mai linistite si sa incerc sa savurez coloratura capitalei.

Fix in urechea mea se desfasoara un dialog zgomotos intre doi „baietasi”…….rectific: fix in urechea mea se desfasoara un monolog zgomotos al unui „baietas” cu accent de bucurestean de cartier, lucrat si el (totul e calculat bwei) sa aduca cu al lui Puya, cu a transformat in e, cu e devenit ă. Si greata, evident, de te face sa te intrebi ce i-or fi dat, saracul, sa manance la mic dejun.

„ Cum sa imi fac bwei freza diseara? Pe stanga sau asea, sa fie dracu’ ca la baieti, asea? Oricum nu conteaza bwei ca mie imi sta bine oricum, ma-ntelegi? Nu serios acuma, io si daca imi pun o punga pe cap arat tot bine, bwei, ma-ntelegi? (asta e un fel „you know what i’m saying? Varianta romaneasca).

Bwei, io sunt asa, de gasca, ma-ntelegi? Mie imi place viata, distractia. Mie nu imi place astea…munca, ma-ntelegi? Nu le am cu astea, fratele meu! Am zis dracu’ sa intru in afacere cu ala. Da bwei, face bani, cum nu? Pai Loganul ala din ce crezi ca si l-a luat? Si isi plateste si chiria dracu! Dar nu se merita, bwei! Adica pula mea, sa stau io noaptea sa sar din pat la fiecare sirena de politie. Mai bine ma apuc de video chat. Nu io bwei, du-te dracu! Pai ce, imi arat eu pula mea frumoasa la altii? Nu bwei, cu femei! Impart businessu cu unu, punem fiecare 1500 de parai si uite asa iese banu, si fara grija lui Garcea,fratele meu!

Auzi bwei, dar tie nu iti creste dracu par in barba?”

De aici m-a pierdut caci am preferat sa ma ridic si sa cobor, avand urechea sensibilizata deja de mult prea desele discutii din acest tip de repertoriu.

Dragilor si dragelor, care ati pus, in viata voastra, mana si pe alte carti in afara de cele de joc, care il folositi pe „decat” doar alaturi de o negatie, care va imbracati cu bluze mai lungi de buric, mai ales cand burtile troneaza la loc de cinste, pentru care betisoarele de urechi nu s-au demodat in favoarea unghiei de la degetul mic, pentru care vara inca mai are farmecul ei, cu sandale si pantofi si nu cu cizme, fie ele si cu gaurele, care preferati sa purtati pietrele pretioase in bijuterii si nu pe unghii, pentru care ochelarii de soare sunt un accesoriu menit sa va protejeze de lumina soarelui (de aici si numele, ce sa vezi) si nu de fitele din cap, al caror playlist contine ceva mai multe nume, nu doar Guta si Salam, care nu simtiti nevoia sa impartasiti cu noi, strainii din jur, chiar totul….nici parul de pe piept, nici muzica din masina, nici conversatia de la telefon, nici parfumul de firma achizitionat de la smecherul care va asteapta cu banii si o luna; care mai functionati dupa old fashion in care sandaua se ia cu piciorul gol si tenisii cu sosete, pentru care „fratele vostru” este doar cel prin venele caruia trece acelasi sange iar moartea mamei voastre nu e un argument, care actionati fiind capabili sa vedeti dincolo de felia voastra si de ziua de azi….voi, daca ati plecat in concediu, intorceti-va mai repede acasa, caci imi lipsiti. Daca v-ati mutat in alt oras, spuneti-mi si mie pe unde sau macar mai dati un „buzz” pe facebook ca sa stiu ca mai existati.

Asta e Bucurestiul meu….nu ai cum sa fii indiferent. Ori il iubesti ori il urasti! Poti sa il iubesti in serile cu o Oana Pellea care lacrimeaza si iti daruieste din suflet, cu o Ioana Raducan care iti ramane in suflet si in urechi, cu o Alina Manole care te rasfata cu versuri de un realism dar si romantism greu de evitat, cu un Humanitas plin si cu ciocolata calda la geam…..Sau sa il urasti, cand nu…!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s