Despre un blog de nervi pe care o sa il stii de undeva

1622080_293268510822009_210596438_n

Petronela Rotar, alaturi de Adrian Telespan, Paula Sacui si alti jurnalisti pe care i-am descoperit de curand, ma plaseaza cu nedumerire in fata unor paradoxuri:

Primul: cum se face ca televiziunea, care da senzatia ca are, lately, ca unic scop, indobitocirea si promovarea prostului gust, contine atatia oameni culti, inteligenti si frumosi?

Al doilea: cum se face ca un cadru in care “se vand vise si iluzii” sa creeze….nu, sa atraga, identitati atat de clare, afirmate, strigate chiar, cu curaj si responsabilitate, in cele mai mari vulnerabilitati ale lor?

Atat de nedumerita incat am acceptat cu scepticism sa ii citesc. De Petronela de cand “m-am apucat” nu m-am mai lasat pentru ca m-am indragostit sincer, atat de modul in care da din condei cat si de prezenta ei din scrierile sale. Pentru ca sunt oameni care scriu frumos dar impersonal si oameni care parca arunca in tine cu cuvinte amestecate cu bucati din sufletul lor. Petronela este prezenta in tot ceea ce scrie; o vezi, o descoperi, o cunosti si ajunge sa iti placa. Mie a ajuns sa imi placa….poate e reflex profesional sa ma bucur cand oamenii isi asuma in discursul lor, fie el verbal sau scris, trairile, dorintele, valorile, conceptiile….

10361459_335285173287009_3069355601565565830_n

Uite-asa m-am indragostit eu usor usor de ea si mi-am zis, “Mama, cand o sa fiu mare vreau sa fiu ca ea. Sa-mi iubesc feminitatea si sa imi pastrez frumusetea, prospetimea,tineretea, senzualitatea, in ciuda provocarilor mult prea dure cu care viata m-ar “noroci” …. sa am curaj sa merg inainte chiar si atunci cand imi e greu si doare atat de tare incat pare imposibil sa mai fac vreun pas, sa fiu atat de puternica incat sa recunosc ca sunt slaba, ca imi e frica, ca sufar, ca as vrea sa fug….sa fiu un adult responsabil dar sa refuz sa cresc acolo unde asta ar insemna sa ma iau mult prea tare in serios, sa-mi pierd auto-ironia si simtul ludic, sa uit sa visez si sa ma blochez in tipare ale varstei…calup de oameni care se imbraca la fel, abordeaza aceleai teme si au acelasi zambet resemnat pe chip; iar aceasta sa fie o alegere constienta. Sa fiu o mama suportiva, grijulie, responsabila dar si o mama despre care copiii mei si prietenii lor sa zica ca sunt misto pentru ca deh, stiu sa nu imi lipesc eticheta de om mare pe frunte si sa le inteleg pornirile, sa ii las sa se descopere si sa se afirme in propria individualitate. Caci daca eu tin atat la identitatea mea, nu o sa le-o sufoc pe-a lor! Sa iubesc sa iubesc…zilnic, cu patos, chiar daca mi-a povestit profu de neurostiinte cum e cu mintea care te pacaleste si-ti trimite trupa de neurotransmitatori si hormoni ca sa ramai tu atasat, caci vezi…asa cresti mai bine puiul de om si specia evolueaza. Pfff….las sa traiesc eu iluzionata si intoxicata! Ma auzi mama? asa vreau sa fiu cand o sa cresc mare. Sa nu ma lasi sa uit!”

Dar poate vad eu, in scrierile Petronelei Rotar, ceea ce caut in mine. Caci de aceea ne face placere sa cunoastem oameni care se cunosc: e ca o invitatie la a intra si tu intr-un contact mai bun cu tine.

Citeste si tu acest blog de nervi si cartea Petronelei si vezi ce afli despre tine.

Pe Petronela Rotar o poti citi aici:

http://acestblogdenervi.ro/

Cartea ei o gasesti aici:

http://www.hergbenet.ro/carte/o-sa-ma-stii-de-undeva-petronela-rotar

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s