Un Cimitir viu

Telespan nu mi-a picat bine la stomac, pana sa ma apuc serios sa-i citesc cartea. Primul contact a fost cand “dansul” mi-a dat sa citesc un pasaj din ea, aparut pe net. N-as zice ca era unul relevant. Poate doar pentru limbajul colorat cu care si-a imbogatit scriitura. Am strambat din nas argumentand excesul de zel in folosirea vulgaritatii ceea ce mi se pare adesea prostesc si copilaresc. “Si mai lasa-ma cu jurnalistii tai cu veleitati narative. Toti cred acum ca stiu sa scrie”, i-am marait. El a ridicat din spranceana si m-a acuzat de pudibonderie si prejudecati. Si uite-asa l-am injurat eu pe Telespan, cu cartea lui cu tot, ca am ramas noi strambati unul la altul toata seara.

Urmatorul contact cu Cimitirul a fost cand tot “dansul” mi-a stricat surpriza pregatita pentru ziua lui ducandu-se la lansarea de carte a lui Telespan, ca doar fusera colegi. E adevarat ca omul nu avea de unde sa stie ca nebuna sade plansa toata, cu impletitura-n cap, semipermanenta pe unghii si planurile ramase in gat. Multe vorbe amare s-au scris in seara aceea si o tastatura a fost sacrificata. “Tu-s gura ma-tii, Telespane, cu cartea ta!” as fi gandit-o daca nu as fi pudibonda, pare-se, si daca printre ticurile mele verbale de psiholog serios s-ar afla si altele decat “inteleg”, “ce te face sa spui asta?” si “in sensul ca…”

untitled

De ciuda m-am apucat de carte….de ciuda si dintr-o declarata curiozitate profesionala. Sa inteleg si eu cate ceva despre trairile unui homosexual. Dupa ce am citit-o am recomandat-o multor prieten. Pe unii i-am scos din stari depresive, cu ea. Un psiholog se poate folosi de multe instrumente 🙂  De la partenerii altora mi-am primit mustrari dupa primul “ce cacat?” spus prin casa de catre paratul cititor. Caci asa sunt si prietenii mei, pudibonzi dupa unii, decenti, maturi si eleganti in vorbire, dupa mine; si ii iubesc si pentru asta! Am inteles ca daca unora le este usor sa se molipseasca de un limbaj colorat doar citind o carte, sa-ti devina reflex atunci cand lucrezi intr-un mediu in care acesta e limba materna, pare cu atat mai usor. O fi si vulgaritatea precum fumatul social: injuratul social.

Imi dau seama ca ar trebui, ca psiholog, sa fiu flexibila si indulgenta si sa sustin libertatea de exprimare, cum s-o manifesta ea. Dar mi s-au cam format si mie reflexele mele caci lucrez mult cu copiii si acolo trebuie sa fii aspirator de coloraturi verbale. Daca te trezesti ca mine scapand un “ iti aduci aminte pustoaico cand ti-a dat borsul pe nas?”, te colorezi alternativ in albastru, verde si negru, gandindu-te ce ar zice mama lui si a ta de-o potriva, daca ar auzi astfel de expresii. De altfel, daca nu ai observat, copiii au niste antenunte speciale pentru cuvinte interzise.

Revenind! Ca psiholog zice-se sa fiu ingaduitoare. Dar sunt om si am si eu fixatii:

  1. Nu suport barbatii de 30+ care isi baga si isi scot la fiecare 5 cuvinte ca niste puberi care tocmai ce au descoperit-o, si-o masoara zilnic si ne anunta pe toti ca au devenit barbati. Si femeile sunt mandre de sanii lor dar nu le prea auzi cu “mangaia-mi-as tatele”
  2. Nu imi place excesul de vulgaritate postcomunista din filme si carti menit sa socheze si sa protesteze fata de anii de “ciocu mic”. Nevoia o inteleg dar tot sunt satula.

Nu stiu cum dar la Telespan nu te deranjeaza si iti dai seama ca nu a urmarit sa socheze sau sa atraga atentia prin asta tocmai pentru ca nu trezeste mai nimic in tine. Iti pare natural inca de la prima fraza pana la cea din urma, ambele aflate in acelasi registru. La fel nu te deranjeaza nici descrierile detaliate ale experientelor sexuale. Autorul este asa de transparent incat se creeaza o intimitate intre el si cititor si nu mai ai pretentii la etichete sociale. Desi nu iti spune nimeni ca nu ar fi fictiune, simti ca omul asta isi transmite propriile trairi, experiente si isi asuma propria identitate, si asta iti place maxim. Am mai spus pe undeva despre respectul pe care il am fata de acesti oameni care se arata asa cum sunt? Imi este clar si ca a lucra in anumite medii iti ofera o libertate mai mare de a iesi din tipare, fata de alte medii. La fel cum imi e clar ca autori ca Petronela sau Telespan au avut mult de castigat din promovarea cartilor lor prin contactul lor cu lumea media. Dar bine ca astfel de carti au sansa sa fie promovate caci tare mai merita!

Cimitirul nu este o carte despre homosexualitate sau vulgaritate. Este o carte despre emotii de tot felul, despre frici, despre imprevizibilul vietii dincolo de nevoia noastra de control, despre asumare si lipsa ei si cine stie ce vei mai descoperi tu. In plus are un umor de calitate, usor englezesc….negru si tare bun.

Cartea o recomand din suflet, cu avertismentul sa fii prudent in RATB caci batrana care isi arunca privirea peste umarul tau s-ar putea sa aiba inima slaba 🙂

Pe Telespan l-am iertat 🙂 Caci ii fain si destept foc. De unde stiu? Pai…a scris o carte buna, are umor si e autoironic si asta nu-i de ici de colo si, pare-mi-se ca e prieten cu Oana Pellea (oh, yes, I’m a stocker 🙂 ) si daca o doamna ca ea ii acorda atentie, tre sa fie ceva de capul lui.

Hai sa ne mai scrii!

Cartea o gasesti aici:

http://www.elefant.ro/carti/fictiune/literatura-romana/literatura-romana-contemporana/cimitirul-215065.html

Aici e o postare de-a lui care mi-a placut

http://www.catchy.ro/2014-aduce-totul-noi-nu-trebuie-sa-facem-nimic/53646

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s