Despre frumusete cu Oana Pellea…

untitled

„Despre un om frumos, pentru un om frumos!”, i-am scris pe Jurnalul Oanei Pellea, cand i l-am oferit cadou de ziua ei. Impartim admiratia pentru acest artist si om, in adevaratul sens al celor doua cuvinte. Un artist talentat care nu face compromisuri cand vine vorba de arta sa. Un om moral, spiritual, darnic, profund, romantic si sensibil la frumos. De aceea o iubim amandoua pe Oana Pellea desi nu ne-am spus lucrurile acestea niciodata. Nu vorbim prea des, cu voce tare, despre admiratia noastra pentru frumos; poate pentru ca acesta e considerat demodat. E unul din secretele noastre care ne leaga.

Intr-o seara m-a invitat sa mergem la „Ma tot duc”, un spectacol cu Oana Pellea pe care vroiam sa il vedem de ceva vreme. Am ajuns prea devreme si ne-am mai plimbat, tacute, umar langa umar, pe strazile pustiite de un martie geros. Asa suntem noi, ne si intelegem pe tacute, ne si certam pe tacute. Mi-a spus brusc ca e posibil sa plece….mult mai departe de mine, mai aproape de ea. Nu am luat-o in serios. Asa reactionez eu in fata pierderilor, prefer sa nu le iau in serios. A mai vrut sa zica ceva dar a tacut si eu am inteles. Tot umar langa umar am stat si la piesa de teatru. Sala mica a Teatrului Mignon, lipsa decorului, o actiune minimalista, aproape absenta, un schimb de replici simple, totul parca a fost menit sa reduca orice fel de stimulare senzoriala sau cognitiva si sa se adreseze direct sufletului. O piesa de o ora si jumatate la care razi si plangi deopotriva si de la care, dupa ce se reaprinde lumina, nu iti vine sa pleci ci ai mai ramane la niste discutii cu oamenii din jur cu care ai impartasit, parca, o intimitate calda.

2

Tot ce ne-am spus dupa aceea a fost:

  • Daca vrei sa pleci, pleaca.
  • Adica vrei sa plec?
  • Nu
  • Atunci vrei sa raman?
  • Daca vrei sa ramai, ramai.
  • Adica vrei sa raman?
  •  Nu…poti sa pleci dar si sa ramai. Eu vreau doar sa te hotarasti.

Eu incercam sa ma bucur pentru ea si ea a plecat!

A doua oara am fost cu el. Eram obisnuiti amandoi cu plecarile si venirile noastre. Era deja ceva banal chiar daca stiam ca pana la urma totul se va incheia cu unul plecat si unul ramas. Acelasi décor lipsa, aceeasi doi actori care iti daruiesc tot ce au mai frumos, aceeasi intimitate, eu lacrimand, el zambind…La final aceeasi parere de rau si apoi aceleasi drumuri separate. Viata este o insiruire de veniri si mai ales plecari. Important e ce facem intre ele si cat de delicat ne traim viata.

Iti recomand sa te tot duci la Ma tot duc. Este un spectacol care iti va lasa suficient spatiu sa iti regasesti propria poveste .In plus e jucata de doi actori frumosi care stiu atat de bine sa daruiasca. Iar noi toti avem nevoie de frumos! Contemplarea frumosului, oriunde l-ai gasi, este un act spiritual. El este oriunde si peste tot dar ca sa il observi trebuie sa iei o decizie….aceea de a te opri din alergarea ta spre satisfacerea propriilor placeri, dorinte si de a te opri din urgenta competitiei. Frumosul nu iti ofera, aparent nimic, de aceea, a te opri in fata lui  presupune o clipa de renuntare la tine.

“Kant sugera ca putem descoperi si admira frumusetea atunci cand ne abandonam interesele, cand privim lucrurile nu doar din prisma necesitatilor noastre, pentru a le explica functionarea sau pentru a satisface o pofta. E atunci cand experienta iti este suficienta.”

Ne e din ce in ce mai greu sa generam frumos si sa ne facem timp pentru el. Suntem prea ocupati sa consumam, sa ne sapam unii pe altii, sa ne intrecem, sa acumulam, sa ne tradam,  sa alergam, sau sa fugim de noi, sa iesim din tipare pentru a fi observati. De aceea ne prefacem ca il dispretuim. Il scoatem in afara utilitatii, il ridiculizam, ne facem ca nu are nici un sens. In fapt, cu totii suntem insetati de el…doar ca am uitat!

“Vreau sa plec…daca vrei sa pleci pleaca. Adica vrei sa plec?…Nu. Daca vrei sa ramai ramai. Adica vrei sa raman? Nu…Poti sa pleci, dar poti sa si ramai. Eu vreau sa te hotarasti”. ” Mai avem un minut pana pleci. Ce facem in ultimul minut? Ne pregatim de plecare. Te pregatesti? Nu, te pregatesc pe tine. Intotdeauna e mai greu pentru cel care ramane. Dar pentru cel care pleaca nu e greu? Fiecare lucru trebuie facut delicat, ca in viata, a pleca inseamna a muri putin.” (Fragment din Ma tot duc, cu Oana Pellea si Mihai Gruia)

Un documentar despre sensul pe care il are frumusetea

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s