Promisiuni tarzii

untitled

I se intampla adesea ca un miros aparut brusc, de cine stie unde, sa ii evoce amintiri din foldere de mult ascunse, ca un flash in creier. La fel i se intampla si azi cand deschise larg fereastra si, printre gazele de esapament se strecura si un iz de frunze arse. Inchise ochii si permise mirosului sa antreneze si celelalte simturi. Auzi grebla tatalui printre frunzele de toate culorile, adunate in mijlocul curtii, intr-o gramajoara uniforma, apoi pocnetul scurt starnit de flacari. Adora momentul acesta in care statea aproape de tatal sau si priveau amandoi, misterios, spre flacari, ca intr-un joc samanic. Deschise ochii si privirea ii cazu pe mainile ei cu pielea incretita, cu venele verzui, vizibile si cu cele cateva pete maronii de pe degete. Cand trecuse oare suflarea acestor ani? Cel mai rau ii paru ca nu reusise sa se tina de promisiunea de a zambi mai mult. Da, isi spusese de atatea ori, la fiecare zi de nastere, la fiecare trecere dintre ani, la fiecare cotitura pe care o traia cu aceeasi vesnica dramatizare, isi spusese mereu….sa zambeasca mai des. La fel cum altii isi propuneau diete sau renuntarea la tot felul de dependente si, la fel ca ei, esua de fiecare data. Ar fi vrut sa isi fi urmat obiectivul cu aceeasi perseverenta cu care il urmase cand isi stabilise, intr-o zi, din senin, ca o sa-i iubeasca pe amandoi. Asa, in mod firesc, o sa ii primeasca pe amandoi in sufletul ei ca o catea care isi primeste toti puii sa ii suga la tata. Catea,…..asa o etichetau, tacit, prietenii fiecaruia. Dar ei nu ii pasa! Ea i-a lasat sa ii ia si ultima picatura de sudoare de pe buze. Carne si suflet, lacrimi si mangaiere, nopti si zile….s-a simtit ca mos Craciun cu tolba plina pentru fiecare, in timp ce ea parea,  in sfarsit, protejata de un pericol pe care nu l-a aflat inca.

Era doar o melodie care ii pusese in miscare aceste amintiri ca intr-un dans. Isi puse ochelarii pe masa, isi lua in brate pisica (se intreba uneori de ce urmase cliseul cu pisica….nici macar nu ii placea) si se tolani in fotoliul ei moale. De maine nu se va mai teme sa se iubeasca pe ea. De maine va zambi mai mult pentru ea. De maine!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s