Un targ de clipe trecute

images

Era ritual deja cunoscut de toti ai mei: in diminetile din weekend bunicul disparea, fara drept de apel, in targ. Ce naiba reprezenta targul asta, nu prea intelegeam, dar mi-l imaginam un fel de loc de intalnire al barbatilor asa cum fetele de varsta mea se strangeau pe cate un pres, bine delimitat de locul de joaca al baietilor, asezat cu grija pe scara de la iesirea ce dadea in spatele blocului. Acolo  ne insiram bogatiile feminine: care era mai norocoasa, cate vreo papusa Barbie cu sani si rochii de schimb. Altele, mai din teapa mea, ofereau tribut cate o papusa ruseasca, cu parul lung, impletit in jurul capului. Le insiram pe toate si le negociam zestrea, faceam schimb si le planuiam viitorul si fereasca-se Sfantul sa ne fi spurcat vreun baiat cu prezenta lui. Cam asa trebuie sa fi fost targul asta de weekend in viziunea mea de copil. Nah ca imi fu dat, dupa vreo 20 si ceva de ani sa descopar ca nu am fost departe de adevar. Se pare ca barbatul modern este inca atras de acest ritual iar eu am avut onoarea sa fiu invitata la un targ de vechituri intr-o dimineata de duminica. Prima senzatie? Nu stiam daca privirile pe care le atrageam erau de placere fata de silueta mea zvelta si tinuta wild sau de repros la adresa intruziunii mele pe un teritoriu in care vedeai cel mult o doamna in varsta, cu geaca de fas si permanent, mergand agale in spatele consortului in cautarea unor oale de sarmale sau o pubera plictisita, atarnata de mana tatalui care trebuia sa isi plateasca si el tributul pentru restul zilelelor in care nu isi facea altfel datoria parinteasca. A doua impresie: fascinatie fata de coloratura acestui loc. Ma simteam ca in podul bunicului, printre cutii, cufere si sertare in care stau inchise povesti de viata, spuse si nespuse, traite sau asteptate, uitate, aruncate sau pastrate. Vezi tu, in targul de vechituri povestile sunt spuse si ele de pe diferite nivele. Si aici oamenii sunt impartiti dupa statut: mai intai sunt cei care au loc de frunte la o taraba, in opozitie cu cei care isi insira marfa pe un cearsaf, direct pe asfalt, sau, putin mai norocosi, pe o capota. Apoi sunt “specialistii”, care vand o anumita categorie de marfa ( scule, ceasuri, unelte de pescuit, aparatura audio, aparate foto etc.) despre care stiu totul mai bine decat creatorii insisi, in opozitie cu cei care vand ce au avut prin casa, de la bibelouri, tablouri, papusi murdare si triste, cu doar un ochi care mai sta deschis, pana la carti, pantofi cu tocuri si varfuri ascutite, bani si chiar vibratoare. Da, mai, sa nu imi cred ochilor dar chiar era acolo, printre niste pesti de un albastru transparent (sa fi fost o metafora?), o pereche de manusi si un tablou….era el, de marime medie, discret, de un roz spalacit de vreme (si utilizare?). Oare sa fi fost negociabil pretul? Mai ca as fi intrebat dar imi era ca si-asa imi atrasesem destule priviri doar prin prezenta mea.

In targul de vechituri e psihologie pura, pe viu: iei contact cu oameni de toate tipurile, dornici de jocul negocierii a carui miza este, adesea, sentimentul puterii. Nu intamplator intalnesti mai mult barbati pe aici. Jocul are regulile lui, cum sa te imbraci, cum sa te adresezi, ce atitudine sa ai, pana cand si in ce situatii sa negociezi, cand sa te dai atotcunoscator si cand e cazul sa te faci ca nu stii despre ce iti vorbeste cel din fata ta. Cat despre obiectele vandute….ele au atatea povesti de spus. Poti sa stai sa le ghicesti singur sau sa dai o sansa omului care le vinde sa iti povesteasca despre istorii apuse, incarcate de emotie. Pentru ca asa facem toti…ne ancoram, in valurile timpului, emotiile si relatiile de lucruri palpabile care sa iti idea iluzia ca sunt inca prezente.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s